In momentul in care am preluat sarcina de a selecta traducatori in vederea extinderii echipei companiei, cunostintele mele in domeniul HR nu le depaseau cu mult pe cele ale oricarui… tanar vanator de joburi. Cu alte cuvinte, aveam o baza in experienta acumulata de cealalta parte a baricadei, ca (potentiala) resursa. Intarisem si eu ceva timp randurile aplicantilor (traducatori chiar) deceptionati de absenta vreunei reactii la zecile de e-mailuri trimise in masa. Ma consideram insa bine documentata privind conceperea unui CV care sa dea bine….in ochii mei, nu?
Acum insa totul se schimbase. In mana mea cantarea lupa evaluatorului. O provocare atractiva, mi-am spus. O alta pozitie, o noua tinta, un alt tip de vanatoare, la fel de indarjita. Miza, aceeasi: reusita. Asteptarile nu au intarziat sa-mi fie inselate. Din nou. In scurt timp insa, totul a capatat sens.
Dupa mai bine de 2 ani in lucrul cu resursele umane, pot spune hotarat ca acord prioritate de fiecare data si chiar ii prefer pe cei care ne demonstreaza in mod consecvent ca pot si doresc sa inteleaga cum ar putea sa isi ofere serviciile intr-un mod cat mai eficient. Mai exact, cunoscandu-ne si respectandu-ne piata, cu alte cuvinte, nevoile. Pentru aceasta, chiar si daca vorbim de primul e-mail transmis spre pagina Cariera, nu e nevoie nici de multe cuvinte, nici de formulari sofisticate, cu atat mai putin de un CV stufos.
La o prima analiza, poate acesta ar parea un criteriu de evaluare de un subiectivism nedrept. La fel ca in orice alt tip de relatii insa, atitudinea orientata spre celalalt, precum si aptitudinea de a comunica eficient reprezinta 50% si din reusita unei relatii de afaceri. In absenta acestor atribute, nici cel mai bun goal-getter nu poate fi acceptat ca si co-echiper. El insusi refuza sa preia mingea pe care o asteapta in careu.
Astfel, e mult mai usor sa intelegi lipsa de interes a unui evaluator atunci cand deschide un e-mail fara subiect, fara mesaj, fara semnatura, cu atat mai mult cand in documentul atasat la e-mail, persoana care povesteste ceva…foarte pe lung, are un cu totul alt nume decat cel pe care abia il poti ghici din adresa de e-mail fara vreo aluzie la emitator, mai ales daca nici in CV nu isi lasa un numar de telefon. Ca sa nu imi mai imaginez cum isi casca ochii destinatarul e-mailului cu pricina, la observarea a inca, sa spunem, cateva contacte cel putin interesante, trecute la adresa destinatarului, semn ca esti unul dintre o suta si ca nu esti singurul care o stie…
Este insa si mai frustrant ca la propunerea unei probe de confirmare a calitatii serviciilor, aplicantul sa se eschiveze pe fondul posedarii unei diplome de profil. Imi amintesc cu amaraciune de replica taioasa a unei traducatoare care ne-a confruntat din scurt intr-un mesaj scris: ”La ce sa mai fac o adresa tradusa test, daca am stampila de la Ministerul Justitiei?”… Sunt convinsa ca multi ne-am intersectat cu posesori de stampila care tradeaza competenta, dar si etica. Asta dincolo de atitudinea orientata spre sine a candidatului pentru un parteneriat, de mai sus…
Preluat de pe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu