Colegi avocati povestesc despre clienti care lasa deoparte informatii importante incepind cu „Apropo, eu am semnat avizele de primire marfa” (marfa ce nu exista decit pe hirtie) si terminind cu „am spus contabilei sa nu inregistreze si facturile de la firma X, ca erau impozitele prea mari”.Si cum autoritatile fiscale cresc presiunea asupra firmelor pe fundalul unei economii in criza, contribuabilii disperati incep sa spuna orice cred ei ca vreau sa aud ca sa rezolv problema in care se afla.
Dar aici avem o problema. Ca si avocat penalist incerc ca imi ajut clientii, va reaminti ca acesta este scopul meu? Nu imi pasa ce ati spus fiscului, parchetului sau sotiei dvs. Eu am nevoie sa mi se spuna ADEVARUL, indiferent cit de jenant si incriminator este. Din aceasta cauza exista un SECRET PROFESIONAL care este absolut si nelimitat, conform Statutului Avocatului si pentru pastrarea caruia as fi in stare sa ma iau de git cu oricine.
Stiti care este cel rau lucru daca nu imi spuneti ca nu ati inregistrat facturile in contabilitate? O sa imi spuna procurorul in timpul urmariii penale. Si aici ma refer la la acea pauza jenanta din conversatia dintre mine si procuror in timp ce incerc sa va apar libertatea si sa-i demonstrez cit de bun contribuabil sunteti in timp ce procurorul imi va arata lista de facturi emise de catre clientii dvs si care nu exista in rapoartele contabile ale firmei ce o conduceti.
Si imediat acestei pauze jenante vor urma sintagmele”evaziuen fiscala”, „vinovatie”, intentie directa”, „trimitere in judecata”. Si desigur ca ati uitat sa imi spuneti si despre tranzactiile facute cu firme fantoma sau despre platile catre conturile personale. Trebuie sa intelegeti ca am nevoie sa pot oferi acuzarii argumente plauzibile in favoarea dvs si nu sa arat ca un idiot, uitindu-ma in probatoriu cu ochii mari cit cepele.
Preluat de pe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu