Aşa cum
v-aţi obişnuit deja, observatorulph.ro, în colaborare cu Cab.av. Coltuc vă
oferă şi astăzi consultanţă juridică gratuită. Recuperarea creanţelor este o
activitate omniprezentă în condiţiile economico-financiare actuale, existând în
acest sens o cerere bogată. În domeniul transporturilor, sunt frecvente
situaţiile în care transportatorii se găsesc în faţa situaţiei de nu primi
plata pentru transportul efectuat, ajungând astfel în postura de a fi nevoiţi
să recupereze creanţe. Av. Coltuc Marius, fondator Cab.av. Coltuc.
Daune
suplimentare
Prin OUG 119/2007 s-a reglementat si
dobanda pentru creantele care constau in plata unui pret. In cazul contractelor
incheiate intre comercianti si o autoritate contractanta, nu este necesara
punerea in intarziere a debitorului. Daca in contract a fost fixat un termen de
plata, dobanda curge din ziua urmatoare acestui termen, iar contractelor
incheiate intre comercianti li se aplica dispozitiile articolul 43 din Codul
Comercial.
Partile sunt libere sa stabileasca
rata dobanzii pentru intarzierea la plata pretului; in cazul in care rata
dobanzii nu este stabilita prin contract, se va aplica rata dobanzii de
referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei.
Creditorul poate sa pretinda
daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea
sumelor ca urmare a neexecutarii la timp a obligatiilor de catre debitor.
Cererea privind creanta de plata a pretului se depune la instanta competenta
pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta. Citatia va fi inmanata
partii cu trei zile inaintea termenului de judecata.
Dreptul de
retentie asupra marfii transportate
Spre deosebire de alte domenii,
conform prevederilor legale in material transporturilor, transportatorul are
drept de retentie, daca sunt indeplinite conditii specifice, intre care se
numara si existenta unei creante. Dreptul de retentie este drept real de
garantie imperfect, in virtutea caruia cel care detine un bun mobil al
altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa retina lucrul
respectiv, sa refuze deci restituirea, pana ce creditorul titular al bunului ii
va plati sumele pe care le-a cheltuit pentru conservarea, intretinerea ori
imbunatatirea acelui bun.
Pentru transportatori, dreptul de
retentie este prevazut de articolul 433 din Codul Comercial, in care se
precizeaza: „Carausul nu este obligat sa predea lucrurile transportate, pana
cand persoana ce se prezinta a le primi nu-si indeplineste obligatiunile. In
caz de neintelegere, daca destinatarul plateste suma ce crede ca o datoreaza si
depune in acelasi timp si diferenta pana la suma pretinsa de caraus, acesta
este dator a-i preda lucrurile transportate. Daca scrisoarea de carat e la
ordin sau la purtator, carausul se poate opune predarii marfii, pana la
restituirea exemplarului subscris de dansul“.
Conditiile pentru exercitarea
dreptului de retentie sunt:
• existenta unei creante impotriva
proprietarului bunurilor transportate (o creanta certa, lichida si exigibila);
• detentia bunurilor exercitata de
catre titularul dreptului de retentive (implicit, o posesie neviciata a
bunurilor transportate);
• existenta unei legaturi intre
creanta si bunurile transportate (adica pretul transportului este strans legat
de marfa transportata).
De asemenea, dreptul de retentie se
refera numai la bunurile mobile care fac obiectul transportului pentru care nu
s-a facut plata pretului, nu la alte bunuri. Transportatorul nu poate face uz
de dreptul de retentie in anumite situatii, un exemplu fiind situatia in care
exista o disputa cu privire la cuantumul datoriei. In aceasta situatie,
transportatorul nu poate sa refuze eliberarea la locul de sosire a marfurilor
transportate, fiind o bligat sa puna marfa transportata la dispozitia
destinatarului, daca acesta achita suma recunoscuta si consemneaza intr-un
inscris diferenta aflata in discutie.
Preluat de pe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu